Catch the killer!

Sa mai facem o incercare. Iata inca un ucigas:

Statea cu totul nemiscat; i se parea ca sangele care i se prelingea din bratul stang apartinea celui adormit; fara ca in aparenta sa se fi intamplat ceva, avu certitudinea ca omul murise. Rasufland din greu, continua sa-l tina pe o parte, in lumina nemiscata si tulbure, in pustietatea camerei. Nimic nu trada vreun semn al luptei, nici macar muselina sfasiata care parea taiata in doua bucati: nu exista decat tacerea si o betie coplesitoare in care se prabusea, despartit de lumea celor vii, agatat de arma sa. Degetele ii intepenisera, muschii bratului insa i se relaxau, iar intregul brat incepu sa-i tremure ca struna unei viori. Nu frica il stapanea, ci un sentiment de groaza atotputernica si solemna pe care n-o mai intalnise din copilarie: se afla singur fata in fata cu moartea, fara oameni imprejurul sau, simtindu-se cuprins de o sfarseala molatica, strivit parca incetul cu incetul de scarba si de gustul sangelui.

Stie cineva in ce roman poate fi “prins”?